Dupa vizita la fabrica de sticla din Avrig, m-am decis sa vizitez si resedinta de vara a lui Samuel von Brukental. Aceasta se afla la 5 minute distanta (drumul fiind parcurs cu masina). Adaug istoricul si datele de contact, iar apoi cateva impresii personale, dar si imagini de la frumosul loc.
Conform site-ului http://primaria-avrig.ro/turism/obiective/ :
"În anul 1762, la dorinţa generalului Bucow, pe atunci guvernator al Transilvaniei, a început la Avrig construcţia unui castel. După moartea lui Bucow în 1764, castelul trece în proprietatea baronului Samuel von Brukenthal, noul guvernator al Transilvaniei, devenind, după modificări şi îmbunătăţiri, reşedinţa de vară. Castelul a fost construit în stil baroc, perioada târzie a barocului, după modelul palatului Schoenbrunn din Viena. Corpul central este înconjurat de două aripi de clădiri mai mici.
În 1776 a fost amenajat parcul din faţa palatului după modelul grădinilor vieneze. Întins pe 8,3 hectare până în lunca Oltului, cu terase, scări de piatră, bazine cu apă, părâu în cascade, alei cu specii rare de arbori şi arbuşti, parcul palatului este astăzi singurul parc de castel păstrat în forma sa originară din Transilvania. Încă în urmă cu 200 de ani, mulţumită bogatei sale culturi horticole, era cunoscut şi dincolo de graniţele Transilvaniei ca „fântâna sănătăţii” şi „Edenul transilvănean”.
Fântâna arteziană a fost construită în 1771 după planurile celebrului arhitect vienez Blaumann. După moartea lui Samuel von Brukenthal în 1803 castelul a aparţinut mai multor proprietari având diferite destinatii: reşedinţă, casă de odihnă pentru enoriaşii bisericii evanghelice, spital de campanie în timpul celui de al doilea razboi mondial, şi în anii următori ca sanatoriu.
În 2012 Orangeria situată în parc a fost renovată şi adăpostează astăzi camere confortabile de oaspeţi precum şi un restaurant într-o atmosferă nobilă.
Adresă: Str. Gheorghe Lazăr 39
Contact: Mihaela Klingeis, Tel: 0040 269 523 111
Odata ajuns la fatada resedintei de vara, am constatat ca nu exista (cel putin la acel moment) personal care sa ofere indicatii / explicatii despre cum sa purcedem in calatoria noastra. Poate acest lucru era justificat de faptul ca se instala un cort - un posibil eveniment.
Prin urmare, am inceput sa iau la pas curtea interioara. Desi la exterior nu pare o casa iesita din comun, fatada se observa ca are o vechime considerabila dar si o arhitectura de remarcat. M-am bucurat sa vad ca aceasta se afla in proces de reabilitare. Mergand mai departe, am ajuns la Aleea Peru, de o frumusete greu de explicat in cuvinte, demna de un asemenea nume. O alee care iti deschide orizontul catre un domeniu impresionant.
Dupa coborarea scarilor, ne asteapta o fantana cu un decor impresionant. Apoi, aleea se continua pana la intrarea intr-o poienita (as putea spune chiar padure, insa dimensiunile totusi reduse nu imi permit acest lucru). La dreapta se afla Orangeria, la care se poate savura o limonada sau o socata exceptionala, din productie proprie. Exista si platouri pentru gurmanzi. Exista si platouri extravagante, insa pentru acestea este necesara anuntarea din timp (cu 1-2 zile inainte). Se organizeaza diverse evenimente in cadrul Orangeriei - nunti, botezuri, serbari. De asemenea, se poate solicita si cazare. Mai multe detalii pe site-ul Palatului.
Un lucru impresionant este ca am observat faptul ca la Orangerie inca se foloseste lemnul ca si combustibil - erau adunate lemne pentru realizarea focului, in ciuda faptului ca existau gaze. Jos palaria!
Toata gradina interioara este o bijuterie: de la gazonul impecabil si ingrijit, la florile care iti imbie plimbarea, la paraiasul creat artificial si podetele care il strabat, toate creeaza o imagine feerica. 
Si cum nu era suficient, mai exista, dupa cum am descris mai sus, si o poienita. Copaci falnici, vechi de sute de ani fac torida vara sa para mai racoroasa. Plimbarea pe sub acesti copaci te indeamna sa meditezi, constatand micimea omului comparativ cu natura. 
In drumul inapoi, dinspre poienita spre Orangerie, la momentul in care am fost, niste ponei stateau linistiti la pascut. Copiii pot sa mearga cu poneiul, daca se solicita acest lucru personalului.
La intoarcere, am ales alta cale de a urca, respectiv pe vechile scari ale palatului, ce dau impresia unei tranzitii in timp.
Nu in ultimul rand, un alt element mi-a atras atentia, respectiv o sculptura in piatra din care porneste paraiasul care trece prin curtea palatului.
Per total, o experienta de nota 10, care mi-a mai spalat amarul vazut la fabrica de sticla.
Daca aveti drum prin Avrig, musai sa vizitati acest obiectiv turistic!
Daca nu aveti drum prin Avrig, trebuie sa va faceti, musai sa vedeti aceasta capodopera!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu