Fiecare are multiple măști, de care face uz în diverse situații.
În fiecare zi înainte să ieșim pe stradă nu uităm să ne luăm masca. Ba chiar unele își pun o altă mască peste masca zilnică, asta-i bună!
Toți ne ascundem după măști, obsesiv chiar. Mască a sinelui, a cunoașterii, a sensibilității, avem de toate în arsenal.
Cu fiecare ocazie ne întrebăm în forul nostru interior, precum o enervantă femeie indecisă: hm, oare ce mască mi-o sta mai bine? dar parcă în masca astalaltă mă simt mai confortabil... dar astalaltă arată mai frumos.. dar ailaltă arată mai bine în ochii prietenilor...
Și, într-un final o alegem. În sinea noastră ne gândim că am facut o alegere înțeleaptă.
Îi vedem pe ceilalți, ne plac persoane, atitudini, dar ce certitudine avem că nu este doar o mască foarte bine purtată? Mai nimeni nu își dorește să își arate călcâiul sensibil, toți suntem impenetrabili și tindem către o mască aprobată de „publicul larg”. Când putem garanta că am găsit un om cu o mască mai „estompată”, mai apropiată de latura sa umană?
Încă ceva: purtând măști zi de zi, oare mai știm noi cine suntem fără mască ? Într-un moment oarecare, una din măști va rămâne împietrită pe fața noastră. Apoi, conștientizăm prezența ei și o considerăm una și aceeași cu noi.
Totul e doar un joc... un joc de măști, în care toată lumea pierde.
