Recunosc, titlul m-a indus în eroare. De câte ori nu ţi s-a întâmplat să citeşti o etichetă şi să găseşti cu totul altceva în interior?
Aşteptările mele vis-a-vis de titlu - acea cafenea să fie desluşită abia la sfârşit, mai ales datorită apelativului "tinereţii pierdute". Dar aici nu vorbim despre aşteptări. Poate asta face lectura mai interesantă - ce mai poate să ţi se înfăţişeze, având în vedere că întreg titlul a fost deja epuizat?
După cum ziceam, cadrul de referinţă, "cafeneaua tinereţii pierdute" - cafeneaua Condé, este prezentat încă de la debutul cărţii.Localul a fost cadrul întâlnirii personajelor prezentate. Între timp, aceasta a fost închisă.
Abordarea narativă este de povestire în ramă, evocând momentul existenţei cafenelei Condé şi viaţa personajelor prezentate.
Personajele preiau, pe rând, rolul naratorului. Prin intermediul fiecăruia dintre personaje sunt evidenţiate relaţiile cu personajul principal, Louki (inclusiv o transpunere în pielea personajului principal) - o tânără care încearcă să scape de rutina propriei vieţi.
Descrierea, puţin monotonă la debut, creşte în detalii pe măsura apropierii dintre personajul-narator şi Louki, totul fiind conturat şi finalizat prin descrierea destinului tragic al lui Louki.
Fiecare din cele patru personaje aduce un nou grad de complexitate şi de detalii, portretul fiind astfel realizat într-o manieră cubică.
Un roman deosebit, al cărui gust îl prinzi odată ce treci de relatarea primului personaj. Odată parcursă, îţi doreşti să descoperi piesele puzzle-ului pentru a descifra misterul şi a vedea imaginea de ansamblu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu